Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Seite 35

sufletul și să îmi pun șorțul și căciula de lucru. Ah!!!
Telefonul... cum să îmi stea închis atâtea ore? Îl aprind
grăbită în timp ce beau o gură de apă și aproape că mă
înnec în momentul în care primesc notificările apelurilor
pierdute. Inima mi se oprește în loc pentru câteva
secunde iar stomacul mi se strânge. Cum am putut?
Mike... Mike a încercat să dea de mine și eu... eu... am
avut telefonul închis... De ce? Doamne ce ghinion!!!
Grăbită, cu mâinile tremurându-mi de emoție deschid un
nou mesaj. Ce... ce i-aș putea spune după atâta timp?
Dacă... a fost o greșeală? Dar... e Mike! Încerc să îmi
stăpânesc emoțiile și încep să scriu.
”Mike... îmi cer scuze că nu am putut să-ți răspund.
Nu a fost intenția mea... am fost... constrânsă... să-mi
închid telefonul. Mulțumesc... din păcate nu pot spune
prea multe... sper că ești fericit acolo și sper... că... Sky
are grijă de tine. Gaia.”
Ce mesaj infantil am putut scrie după atâta timp...
Sunt o proastă. Oricum nu cred că mai vrea să aibă de a
face cu mine... Suspin, cuprinsă de tristețe și mă întorc la
lucru. Nu am avut parte de prea mulți clienți pe ziua de
azi și cu toate astea mă simt epuizată. Aș avea nevoie de