Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Seite 343

-

N-avem timp! O ridic pe Gaia, luând-o în brațe
și ne continuăm drumul. Iartă-mă, micuțo! Nu
trebuia să încerc să te las cu Isa. Nu te voi mai
lăsa niciodată în preajma ei.

-

Poate... ar trebui să discutăm... acasă... mă dor
prea rău rănile.

-

În regulă. Tac. Și-așa mă simt vinovat pentru tot
ce s-a întâmplat. Din cauza mea și a ideii mele
tâmpite de a o introduce pe Isa în viețile
noastre... Ahh, unde mi-a fost capul? Nici nu
mai vreau s-o văd. Ajunși acasă, o întind pe
Gaia pe canapeaua din sufragerie și o rog să se
dezbrace în timp ce aduc tot ce e nevoie pentru
a-i dezinfecta rănile.

-

Ahh!!! Ustură!!! Mă strâmb în timp ce Mike
începe să îmi curețe rănile.

-

Iartă-mă! Încerc să fac să fie cât mai puțin
dureros cu putință. Scuză-mă!

-

Nu e vina ta, Mike... nimic din ce s-a întâmplat
nu a fost vina ta... Îmi plec privirea, uitându-mă
în gol.