Rămân tăcută, întorcându-mă la scena de groază în
care Gaia se zbate pentru a scăpa din mâinile
creaturilor. Orgoliul meu stupid... Sith, nu mă va lăsa să
scap așa de ușor... Off! Grăbește-te, Mike! Grăbește-te!
Încep să o iau la fugă până la școala care se află la
câteva sute de metri de mine. Sigur nu s-a putut abține
Isa să facă ceva. O să mă ocup de ea ceva mai târziu, însă
nu o voi mai lăsa pe Gaia în preajma ei. Dar Gaia? De ce
nu m-a sunat? Scot telefonul din buzunar și văd că nu
funcționează. La naiba!!! Nu m-am gândit la asta! În
Valhala nu funcționează telefoanele. Inima îmi bate
haotic în piept în timp ce alerg până ajung în fața clasei
în care am învățat. Spre surprinderea mea, sunt
întâmpinat de profesoara de Arte, dar... nu e ea... se uită
cu ochi absenți, roșietici.
De mult mi-am dorit să fac asta. O lovesc cu putere
reușind să o izbesc de perete. Privesc prin clasă și o văd
pe Gaia sub trupurile foștilor noștri colegi, posedați,
zbătându-se pentru a scăpa din mâinile lor. NUUU!!!
Micuța mea! Încep să car pumni și picioare, să trag
creaturile, dornice de sânge, la o parte care continuă să o
rănească pe Gaia, făcând-o să țipe.