Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 334

nevasta lui, atâta timp cât el mai simte ceva pentru mine. N-ai cum să înțelegi asta nici dacă ți-aș desena. Cuvintele Isei mă rănesc poate mai tare decât aș vrea să recunosc. Îmi strâng pumnii cu putere și inspir adânc. Nu are rost să mă lupt cu o voce, îmi spun în gând, încercând să mă calmez. Urc grăbită înapoi în dormitor, mă îmbrac, îmi încalț ghetele și părăsesc casa. Nu am nevoie de asta. Nu am nevoie să aud astfel de aberații, în timp ce stau aici iar Mike e pe undeva în pericol. Nu mai are rost să rămân aici. Cu acest ultim gând o iau la pas, intrând din nou în Valhala. 7