Nu știu, Mike. Știi foarte bine că nu îmi pasă câtuși
de puțin de muritoarea aia. Tu ești cel interesant. Și în
plus de asta, nu ziceai tu că ea e semi-demon? Nu își
poate purta de grijă și singură? De ce trebuie eu să o
păzesc ca pe un copil mic? I-am luat apărarea odată și
ce am primit? Am fost umilită și bătută în ultimul hal...
Ai fost bătută și umilită de mine? Dacă vrei să
privim așa lucrurile, îți spune altfel. M-am răzbunat pe
tine, omorându-l pe Gabriel, pe cel care ți-a făcut atâta
rău. Îți convine acest răspuns? Ți-am dedicat întotdeauna
timpul meu, atenția mea și ți-am spus un ”Te iubesc!”
sincer, sub o formă pe care nu ai înțeles-o niciodată. Am
încercat să fac tot ce am putut pentru tine iar în acele
momente, dacă puteam să-ți fiu prin preajmă, aș fi
încercat să te apăr în fața lui Gabriel. Tu ai renunțat la o
prietenie la care eu încă nu am renunțat și poate greșesc
aici, dar îmi asum asta. Dacă ai înțelege...
Înțeleg... și îți mulțumesc... dar, Mike... tu îmi ceri
să am grijă de perechea ta... de o ființă pe care tu o pui
mai presus decât mine. Eu ce mă fac? Adică... tu, te
folosești de mine... eu să fiu paznica ei... ca prințesa să
fie în siguranță. Nu îmi place deloc ceea ce îmi ceri, să