continuă-ți treaba. Vreau să-i văd suferind și
murind.
-
Vor suferi... vor suferi și vor muri în cele mai
groaznice chinuri. Zadakiel face câțiva pași în
spate și mă privește plictisit. Ah, dacă ar
înțelege el ce fac eu aici. Mă întorc la treabă și
încep să mă concentrez pentru a crea... Valhala.
Abia aștept să vă văd, muritori infecți.
Mike continuă să mă gâdile iar eu încerc să mă
răsucesc pe toate părțile pentru a scăpa, dar fără niciun
rezultat.
-
Lasă că vezi tu! O iau pe Gaia pe sus și o car
până afară. Să-mi spui cum e zăpada! Deschid
ușa și ies în dorința de a începe o joacă cu
bulgări de zăpadă, dar rămân blocat. Toată
zăpada aceea, a... a... dispărut. Îi dau drumul din
brațe Gaiei și privim tăcuți în jurul nostru. Nu
numai că zăpada a dispărut, dar tot acest loc mi
se pare atât de cunoscut. Hmm... unde suntem?
-
Mike! Îngrozită, uitându-mă în spatele nostru...
văd casa mea. Nu, nu, nu! Ce e asta? Mike!
Mike... uite!