acoperiș. Nu am fost fericit cu Sky nici când am
devenit iubiți, dacă pot spune că aceea a fost o
formă de iubire. Doar m-am lăsat pradă iubirii
pe care mi-o purta Sky, dar în tot acest timp,
cred că nu a existat nici măcar un minut altfel...
altfel în sensul că... nu am trăit niciun moment
de fericire așa cum am trăit cu tine și aici
vorbesc până și de micile gesturi. Iartă-mă,
pentru tot!
-
Am fost doi prostuți, nu-i așa? Zâmbesc,
ștergându-mi și ultimele lacrimi.
-
Cu siguranță. Un lucru este cert, nu vom mai
face niciodată astfel de greșeli. Nimeni și nimic
nu te va mai lua de lângă mine. Mă ridic,
ștergându-mă la ochi și o sărut. Te iubesc,
micuța mea!
-
Da, chiar așa... nu mi-ai spus niciodată... de ce...
de ce îmi spui ”micuțo”? Doar știi că sunt mai
mare decât tine.
-
Mai mare ca vârstă. Hihi! Mereu ai fost micuța
mea, de care mi-a fost drag să o văd în orice