Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Seite 280

te las să dormi? Mă ridic, sprijinindu-mă în cot,
de pe pieptul lui Mike și îl privesc.
-

Rămâi aici. Nu pleci așa de repede de lângă
mine. Crezi că mă gândesc la somn acum? Sunt
fericit că ești aici.

-

Ești sigur? Adică... nu aș vrea să te obosesc. Și
eu sunt atât de fericită... adică... nici acum nu
m-am dezmeticit. M-ai cerut, Mike... ești... ești
sigur că vrei ca eu să fiu soția ta? Îmi admir
inelul care tocmai a devenit cea mai prețioasă
posesie a mea.

-

Asta e tot ce-mi doresc mai mult. Poți să-mi
îndeplinești această dorință, nu?

-

DA! Nu cred că mi-aș fi putut dori ceva mai
mult decât atât! Mai ales... mai ales că eu te
iubesc, poate chiar fără să-mi fi dat seama, de
atât de mult timp.

-

Mereu am crezut că e ceva special între noi, dar
apropierea aceasta, hmm... nu credeam că o să
ajungem aici. Nu m-am gândit niciodată că ai
putea simți ceva pentru mine și... nu știu ce să
mai zic. Ai fost cea mai bună prietenă a mea și