Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Seite 265

spun în sinea mea. Reușim să facem câțiva pași,
Mike mergând în fața mea, când deodată cineva
se lovește cu putere de mine. HEI! Mă opresc
uitându-mă deranjată la persoana care a trecut
pe lângă mine, lovindu-mă, fără ca măcar să își
ceară scuze. Uită-te pe unde mergi! Fata se
întoarce brusc, aparent iritată de observația mea
și mă privește nervoasă, cu ochii mari și
sclipitori.
-

Vezi-ți de treaba ta! Ce tupeu pe creatura asta!

-

Hei! Ce-i cu tupeul ăsta pe tine? Nu știi să-ți
ceri scuze?

-

Auzi tu... Mă opresc instantaneu privind
muritorul care protestează cu atâta înverșunare.
Aproape că îmi vine să sar în sus de mulțumire.
Zadakiel avea dreptate. A fost mult prea ușor
totuși... Mă dau înapoi doi pași, rânjesc subtil și
continui. Da, ai dreptate. Îmi cer scuze. Ne mai
vedem... Mike! Îmi flutur mâna în urmă și îl
împing pe Zadakiel să meargă pentru a ne
pierde în mulțime.

-

Mike... o cunoști? Mă uit nedumerită la Mike.