Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 263

ne aplaudă. A zis DA! A zis DA! Gaia e soția mea!!! Te iubesc mult, mult, mult! - Umm... Mike... cred... cred că ar cam trebui să ne ridicăm... se cam uită lumea la noi. Încerc să mă ridic de pe Mike, dar mi-e puțin cam greu. Picioarele mi s-au înmuiat complet, căci încă nu mi-am revenit din șocul atât de plăcut. - Crezi că ar trebui? Mie îmi convine cum suntem. Ne ridicăm de jos sub privirile celor care ne observă. Mă bucur atât de mult că ai zis ”Da”, micuțo. De acum ești soția mea. Soția mea, Gaia, micuță și frumoasă. - Mike... te rog nu mă mai fă să înroșesc și mai mult decât m-am înroșit până acum, am să mă transform într-o căpșună. Gândul că Gaia a spus ”Da” mă face să simt, în interiorul meu, o stare de euforie. Aș strânge-o atât de mult în brațe încât să ni se contopească sufletele. Nu mă pot abține. Nu îmi pot înfrâna această dorință. O îmbrățișez pe Gaia și preț de câteva minute timpul se oprește în jurul nostru. Toată forfota din jur dispare, singurul lucru care se mai aude fiind respirația micuței.