-
Mi-ai citit gândurile. Să mergem...
Timpul pare să se fi scurs atât de repede. Parcă ieri
a fost Crăciunul. Îl privesc pe Mike care pregătește patul,
aranjând cu migală așternuturile. Zâmbesc, privindu-l
cum învelește pernele.
-
De ce nu mă lași pe mine să fac asta? Am și eu
două mâini să știi.
-
Tu n-ai voie. Vreau să te răsfăț. Mă lași?
-
Hmm... dar și eu vreau să te răsfăț! Dacă nu mă
lași să fac nimic, cum pot să te răsfăț? Îmi
încrucișez brațele bosumflată și mă întorc cu
spatele la el.
-
Micuța mea. O îmbrățișez și o sărut. Deja mă
răsfeți prin toate gesturile tale, prin ceea ce faci
și prin mâncarea delicioasă pe care o faci. Zilele
acestea mi-am luat concediu de la bucătărie.
-
Hahaha! Da, crezi tu că ai scăpat! Nu scapi așa
de ușor de bucătărie. Parcă spuneai că mă
răsfeți! Așa că dimineață vreau să mă trezesc cu
miros de clătite. Râd cu poftă întinzându-mă în
patul îmbrăcat în așternuturi proaspete.