-
Cred că da. Hmm... înseamnă că s-a depus ceva
zăpadă, dacă a nins toată noaptea. Limonada o
vrei mai dulce sau nu?
-
Uh... nu, nu... vreau să îmi treacă și greața. Îl
urmăresc pe Mike cum aprinde din nou focul și
se îndreaptă spre bucătărie să îmi pregătească
limonada. Mă ridic și eu cu grijă, iau paharele și
sticla goală de vin și îl urmez în bucătărie. Hei...
mai erau și astea... Îi înmânez paharele și sticla
și rămân proptită de tocul ușii.
-
Mersi. Imediat este gata și limonada. Nu trebuia
să te ridici până nu-ți revii.
-
Îmi place să te privesc. Știi... gândul acesta mă
cam bântuie de când m-am trezit. Nu vreau să te
superi pe mine sau... să te întristez, dar... adică...
sper... sper că nu te-am dezamăgit aseară.
-
Ce? Cum adică? Nu, micuțo. Mă îndrept spre
ea, îi cuprind chipul cu mâinile și o sărut. Ești
un înger. Ia un loc. În două minute fac și
limonada.
-
Umm... Mă așez pe unul dintre scaunele din
bucătărie și îl privesc în continuare ca un copil