Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 229

colorată la o parte și ridic ușor capacul. Îmi acopăr chipul cu mâinile, nevenindu-mi să cred. Pensule, culori de ulei și creioane de tot felul, pânze perfecte pentru tablouri în miniatură. Tot ce mi-aș putea dori pentru a putea picta. Fericirea imensă care îmi cuprinde întreg trupul mă face să pun deoparte cadoul minunat și să sar pe Mike până îl dobor pe canapea. Mulțumesc, iubitule! E cel mai minunat cadou pe care l-am primit vreodată... nimeni... nimeni nu mi-a oferit ceva atât de frumos. - Cu drag! Mă bucur că-ți plac. E doar o părticică din studioul promis. O să mă ocup de asta. Mica mea artistă va avea un loc numai al ei și va avea la îndemână toate instrumentele necesare. - Mike... faci prea multe pentru mine... de ce? Adică... inima îmi sare din piept de fericire și te iubesc mai mult ca oricând, dar... eu... ți-am provocat durere... te-am întristat... de ce faci lucruri atât de minunate pentru mine? - Tu mă faci doar fericit, niciodată trist. Tu ești marea mea iubire de care nu vreau să mă