oalele de pe jos. O iau în brațe pe mica mea
bucătăreasă cu șorț alb și o sărut. Sigur n-ai
nevoie de un ucenic în bucătărie? Știu și eu să
fac câteva lucruri sau măcar de cineva care să te
ajute cu degustatul, ce spui?
-
Ufff, tu! Păi dacă e așa, până termin eu
mâncarea nu mai avem ce mânca. Haide, haide,
fuguța de aici! Am treabă... am alunecat doar,
că mi-ai distras atenția! Hehe. Hai, că te anunț
când e gata, eventual... dacă vrei poți să așezi
masa în sufragerie.
-
Repede tu, mă dai afară din bucătărie. Te iert
doar pentru că e Crăciunul și se spune că trebuie
să fii bun cu cel de lângă tine, altfel nu te-aș fi
iertat. Ai fi văzut tu răzbunare, ca să vezi că pe
Mike nu îl dai așa de ușor afară din bucătărie,
dar e timp să mă răzbun. Muahahaha! Așez
masa, ai grijă să nu arzi mâncarea cât timp te
gândești la mine.
-
Hai, hai că trebuie să mă apuc de gătit. Îi spun
sărutându-l pe fugă și lovindu-l ușor cu lingura
de lemn peste fund.