Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 199

- N-am să fac asta. Mă desprind de Gaia și pășesc spre dormitor, lăsând liniștea nopții să se așterne în locuință. Îl privesc cum urcă singur înspre dormitor. Să... dorm în celălalt dormitor. Mă doare prea tare acest gând. Bag mâna în buzunarul paltonului și scot cuțitul plin de sânge. Sunt un monstru... Îmi repet în minte. Arunc cuțitul în chiuveta din bucătărie și mă îndrept spre baie. Realizez cu groază că pe chip încă am urme de sânge. E sângele lui Sebastian. Panica mă cuprinde instantaneu și încep să mă spăl pe față cu putere. Cum am putut să fac așa ceva? Ce sunt eu??? Ce sunt? Mă întorc cu acest gând în sufrageria liniștită. Nu... nu vreau să urc în celălalt dormitor... Mă întind din nou pe canapea și îmi pun capul pe perna moale. E mai frig aici, dar... e bine. Mai bine aici... Închid ochii încercând să adorm, sperând că atunci când mă voi trezi, totul să fi fost doar un vis urât. Mă întind în pat, ațintindu-mi privirea în tavan și mă afund în gânduri. Imaginile cu Sebastian mi se derulează în minte precum un film vechi. Ce i-a trebuit cretinului răzbunare? Nu i-a ajuns ce a primit? Acum îi stă mai bine mort? Încerc să mă întind, dar o durere, ce-