Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 161

fiu sinceră... acum că în sfârșit ești din nou lângă mine... mi-e teamă să... să nu te pierd. - Nu plec nicăieri. Nu mai scapi de mine nici dacă vrei. Voi fi precum un scai, unde mergi tu, voi fi și eu. Știu ce prostii am făcut în trecut și nu mă iert pentru asta, dar promit că nu voi mai face asta niciodată. Am nevoie de tine mai mult decât de aer. - Of... ce romantic ești! Știi... e un pic ciudat... cu toate că ne știm de mici... nu am cunoscut niciodată latura asta a ta... poate pentru că am blocat orice sentiment mai puternic sau orice impuls care era direcționat înspre tine. Mereu am vrut să respect... prietenia noastră, nu am vrut să te îndepărtez... cu toate că oricât de mult m-am străduit... tot s-a întâmplat. Sunt fericită că suntem din nou noi doi. Îi zâmbesc în timp ce mă ridic de pe el și mă așez în fața lui. - Nu m-ai îndepărtat tu. M-am îndepărtat singur, crezând că așa ne va fi mai bine, dar m-am înșelat. Tot ce îmi doresc acum e să avem o viață liniștită și să fim fericiți. În curând, vor