Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 159

- Mike! Mike, oprește-te! Nu mai pot!!! Ahahahaha. Râd cu lacrimi în timp ce degetele lui mă gândilă ici și colo. Reușesc să mă răsucesc și îi prind încheieturile în timp ce stau deasupra lui, imobilizându-l. Ha! Te-am prins, acum ce mai ai de gând să faci? - Să te sărut! Într-o clipită, buzele noastre se întâlnesc într-un sărut dulce, așa cum începem încetul cu încetul să ne obișnuim. - Mike... Mă desprind ușor de buzele lui și mă sprijin în mâini. Crezi că e ok ce facem? Adică... e mai mult decât mi-am putut dori și imagina vreodată, dar... nu aș vrea să îți pară rău... adică... - Nici eu nu mi-am imaginat vreodată asta, dar e mai mult decât ne-am fi dorit... așa că e în regulă. O prind cu mâinile și ne lipim trupurile până când ajungem să respirăm din nou același aer. Crezi că scapi așa repede? - Jucăușule!!! Hahaha!!! Eu vorbeam ser