-
Cum să nu! Ieși afară din camera mea...
-
Sky!!! Nu mă poți da afară așa în propria mea
casă.
-
Bine! Atunci, ieși afară din camera ta. Lasă-mă
în pace.
-
Țâfnoaso! Trântesc ușa în urma mea și mă pun
nervos la somn. Poate așa e mai bine.
În timp ce îmi aranjez hainele, nervoasă, telefonul
sună pe noptieră. E Sebastian!
-
Alo! Bună, Sebastian. Mă bucur să te aud.
-
Zău? Credeam că deja te giugiulești cu
amorezul tău.
-
Fii serios! Abia ce mi-am mutat bagajele.
-
Ooo... deci nu sunt singurul cu mutatul... ești
fetiță rea! Nu te plictisești?
-
Ce pot spune? Duc o viață palpitantă. Toată
viața de aici mă plictisește. Propui ceva mai
bun?
-
Să zicem... ai chef să vii la mine la hotel să mai
stăm de vorbă? Îmi place compania ta... vin să
te iau cu mașina, dacă te decizi.
-
Mi-ar face plăcere. Încep să mă pregătesc.