Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 121

- Întradevăr... hmm... să vedem. Poate... un vin spumant? Așa dulce ca tine? Ce zici? - Te rog... - Nu e nevoie, e ca și făcut... așa deci... Continui în timp ce îi fac semn fetei care servește să ne aducă băutura. Cum de ai ajuns cu unul ca el? E aproape paradoxal... tu ești... înfiptă, răzbunătoare... îmi place asta, dar el... e un pămpălău. - Umm... păi... Încep să mă bâlbâi în ceea ce privește adevărul, dar nu sunt bună la capitolul minciuni. Mike e primul băiat care s-a apropiat de mine, a fost sincer cu mine, m-a înțeles și ma protejat. Cred că înțelegi... - Să spunem... și te-a ajutat la ceva? Adică acum te văd aici, nu ești în brațele lui, unde e el acum? Cel care te înțelege și care e atât de sincer cu tine? Nu vreau să par nemernic, dar ăstuia i se cam rupe de tine. - Nu era așa înainte. E așa de când a venit în Valel. Acum știu pentru ce a venit. Știa că Gaia o să vină și ea.