Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 118

buzele noastre se întâlnesc iarăși într-un alt sărut. Gaia se lasă dusă de val, înconjurându-mi, sfioasă, trupul cu brațele, . Privesc diferitele tiribombe și copiii din jurul meu, care se distrează. Aș vrea și eu, dar nu mai am chef. Îmi cumpăr o vată pe băț și mă așez pe o băncuță privind oamenii care se perindă fericiți, în timp ce mănânc, de parcă aș fi o persoană depresivă. Termin în câteva clipe și încep să-l caut pe Mike, vrând să merg acasă. Mă învârt peste tot, dar nu-l găsesc. Oare a plecat fără mine? Ultima oară ne-am certat, ar fi posibil, dar nu ar face Mike una ca asta. Îndepărtându-mă de mulțime și apropiindu-mă de parcul din apropiere, îl zăresc pe Mike... îmbrățișând-o pe Gaia... sărutându-se!!! Rămân înmărmurită preț de câteva clipe. Cum poate să facă așa ceva? Așa ține la mine? Nenorocitul!!! O să vezi tu, Mike! O să vezi! Abia aștept să-ți văd prietena după ce o să afle Sebastian. Trebuie să îl găsesc pe Sebastian. Cu acest gând în minte, încep să-l caut obsesiv pe Sebastian prin mulțime, la standuri, la tiribombe, până ajung în zona cu baruri și cafenele. Într-un final îl zăresc într-unul din baruri, prin fereastră, stând la o masă cu un pahar de