Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 83

-

I-am văzut piatra funerară, ce s-a întmplat
acolo?

-

Ohh... Yagi... fata mea. A spus-o îndurerat
bătrânul.

-

Fata ta? Am zis mirat.

-

Fata mea... e nepoata mea. S-a prăpădit
sărăcuța de ea. Nu m-a ascultat. Valhala e un
loc periculos pe timp de noapte. Oamenii de
aici nu sunt oameni. Gaia a făcut ochii mari și
speriată m-a strâns puternic de braț.

-

Fii serios, Kagami. Am fost în oraș și nu neam întâlnit cu nimeni. Despre ce oameni
vorbești? Îți sună urechile a liniște când ieși
afară.

-

Yagi a fost nepoata mea, eu aveam grijă de ea.
Mama ei a plecat, iar tatăl ei a murit în urmă
cu mult timp. A rămas în grija mea. Într-o
seară a decis să iasă în oraș,i-am poruncit să
nu iasă, dar nu m-a ascultat și s-a furișat, deși
știa că nu are voie. A așteptat să adorm și a
apoi a plecat.