Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 80

Am prins-o cu ambele mâini și a tresărit când m-a
simțit în spatele ei.
-

Ești bine? De ce țipi?

-

MIKE! M-am întors brusc și l-am luat în
brațe. În mod normal nu aș fi reacționat așa...
dar nu mai rezist. Mi-e prea frică, vreau să ne
întoarcem la viețile noastre monotone de
acasă... la colegii noștri tâmpiți. Dacă m-ar
înțelege... Scuze că am fugit așa... dar...

-

Hai să ne întoarcem la motel. Valhala e un
oraș ciudat rău, iar timpul petrecut aici nu ne
face bine. Să ne facem bagajele... Și-am pornit
spre motel. Gaia nu scoate niciun cuvânt,
lacrimile încă îi năpădesc pe obrajii rozalii, și
pentru prima oară îi simt degetele firave cum
se strecoară printre ale mele. Mai bine în
orășelul nostru, la școala aia plină de cretini
decât aici.

De ce am fugit de tine? Mă simt mult mai în
siguranță în prezența lui Mike. Ceva ciudat se întâmplă
cu mine, nu am mai plâns atât de mult din copilărie, iar...
gesturile mele... oare am să-l supăr pentru că l-am luat de