Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 8

noi și încă doi trei elevi. Probabil că
întârziasem deja. Să mai și lipsim, ce idee...
-

Hai să intrăm... probabil ne așteaptă profa și
ar fi mai bine să nu ne luăm absență. Și așa nu
stau prea bine cu situația la mate. I-am
răspuns cu jumătate de gură, nu prea încântat
de răspunsul ei. Poate ar fi fost mai bine să ne
începem dimineața cu o cafea și un mic dejun
servit în oraș, decât cu o ecuație servită fără
gust la nivel mental.

-

Da... Mike, eu...

-

Ce este? Spune...

Dar nu am mai apucat să spun nimic. Profesoara a
deschis ușa și ne-a poftit autoritar înăuntru. Desigur,
colegii noștri nu puteau fi mai drăguți și au început să
râdă de noi. Am preferat să pun capul în pământ. Mike se
îndreaptă spre bancă, vizibil afectat de afirmațiile
răutăcioase ale colegilor, dar nu scoate niciun cuvânt. Îl
admir pentru stăpânirea de sine pe care o are. Eu nu sunt
așa, sunt lașă, plec capul când se aruncă cu pietre.
Poate că Gaia reușește să tacă, dar eu nu o pot
face când văd cât de lingăi sunt colegii noștri. Genul de