Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 66

spre mine. Inima îmi rămâne în loc în timp
ce silueta înspăimântătoare, odată ce a ajuns
în bătaia razelor de lumină, se transformă
într-un om în vârstă îmbrăcat la costum.
-

Bună dimineața! Faceți economie la curent
sau nu l-ați mai plătit?

-

Salutare tinere. Răspunde bătrânul cu o voce
tremurândă. Să plătim curentul din ce?

-

Cum adică, din ce? Din banii luați pe cazare...
ști dumneata.

-

Dar cine mai vine la acest motel? Nu am mai
avut de mult timp clienți de când cu
”Umbra”...

-

Umbra? Ce umbră?

-

Eee... Nu contează. Sunt doar un bătrân țicnit
care a ales să rămână în loc să plece. Spune
pentru ce ai venit?

-

În fine... aaa... să vă plătesc pentru azi-noapte.
Eu și cu o prietenă am dormit aici. Nu am
găsit pe nimeni la recepție așa că ne-am
”autoservit” cu o cheie. Sper să nu fie
probleme.