Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 64

mă crezi Mike că nu sunt nebună... cel puțin
așa cred... și dacă nu mă crede ce fac? Simt
cum lacrimile îmi umezesc ochii.
-

Te cred Gaia. I-am spus îmbrățișând-o când
am văzut că îi vine să plângă. Mă bate gândul
să plecăm, pentru Gaia, dar îmi doresc să
rămânem. Gaia, propun să facem așa. Hai să
facem o plimbare prin Valhala, dacă se
întâmplă ceva ciudat plecăm, dacă nu, mai
rămânem. E ok? Sper să o fac să creadă că e
doar imaginația ei la mijloc.

-

Promiți?

-

Promit! Hai, nu-ți mai fie frică, Valhala e
doar un oraș ca oricare altul. Oare de ce când
spun asta nu o cred nici măcar eu?

-

Păi... bine, încerc. Ai găsit pe cineva la
recepție? Că sigur trebuie să fie cineva pe aici
dacă becurile sunt stinse pe hol.

-

Nu știu... Nu am mai mers la recepție. Merg
imediat. Intrăm în cameră, îmi iau portofelul
și simt cum Gaia mă trage de cămașă.

-

Stai!!! Nu mă lăsa singură!