Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 625

pandantivul de la gât, în timp ce Laria se repede
la mine încercând să-l recupereze.
-

BAKA!!!!! Dă-mi-l înapoi!!!! Nu știi ce faci!!!
Groaza mă cuprinde instantaneu gândindu-mă
la ce ar putea face acest muritor cu un obiect
atât de prețios. Sunt mult prea epuizată din
cauza plânsului și a sarcinii încât simt că m-aș
putea prăbuși în orice clipă.

-

Să ți-l dau înapoi? Niciodată! Aici se termină
totul, Laria. I-ați adio de la el!!! Îi spun în timp
ce las pandantivul să cadă la pământ cu
repeziciune. Laria mă privește îngrozită în timp
ce îl lovesc cu putere cu piciorul, auzind micile
sunete scoase de crăpăturile fine ale sticlei
subțiri din pandantiv. Într-o fracțiune de
secundă, cerul albastru este înghițit de o negură
înfricoșătoare și un vânt brutal. Pământul începe
să se cutremure cu intensitate fluctuațiile
vibraților oscilând haotic. Solul începe să se
ridice, crăpându-se pe alocuri. Zgomotul
infernal care a început de nicăieri, mă duce cu