Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 622

-

MIKE!!! Strig la el nervoasă, în timp ce îmi
încord brațele pe lângă corp, lovind cu putere
pământul cu piciorul. Cum poți într-un astfel de
moment să te îndoiești de mine? Lumea e în
mâinile tale, viețile noastre la fel, rezolvarea stă
în acel pandantiv iar tu te îndoiești de asta.
Foarte bine! Am să-l iau eu, tu rămâi acolo cu
Gaia până te saturi!!! Dau să plec, dar mă
opresc instantaneu văzând-o pe Gaia că se
dezmeticește.

-

Mike... ? Îi ating chipul atât de familiar... îl
privesc debusolată, lipsită de puteri. Părul e din
nou cel moale și ciufulit, ochii căprui, coarnele
acelea înfiorătoare au dispărut... e Mike... e
Mike... Zâmbesc stins, lacrimile rostogolindumi-se pe chip.

-

Micuțo!!! O strâng în brațe în timp ce-mi
ascund chipul printre firele ei de păr, simțindu-i
pielea catifelată cum îmi atinge obrazul. Mă
bucur atât de mult că te pot strânge din nou în
brațe. Îi șoptesc ușor la ureche.