Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Seite 613

cuprind una dintre aripi cu mâna sănătoasă, îl răsucesc
pe burtă și îmi înfig piciorul între aripile sale. Asta ar
trebui să te doară. Rânjesc satisfăcut de avantajul
câștigat și mă pregătesc să îi smulg aripa. Penajul său
fin, negru, tremură în palma mea, parcă presimțind ceea
ce va urma. Îi strâng aripa cu putere, simțindu-i pulsul
haotic, aproape frenetic. Aproape că aud sufletul aripilor
sale cum ulră după îndurare. Mi-a făcut plăcere...

12
Să nu îndrăznești!!! Printr-o răsucire bruscă și o
lovitură pronită din reflex, îi lovesc chipul cu putere,
reușind să-l îndepărtez de mine. Așa crezi că poți face?
Năpustesc asupra lui aruncându-ne amândoi la pământ,
lăsând furia și dorința mea arzătoare de a ucide să se
joace în voie. Îmi întind aripile, după ploaia de lovituri
aplicată pe întreg trupul lui Cloudius, ridicându-mă în
înalt, satisfăcut de realizarea mea. NIMCIULE!!!!
SITH!!!!! Întins la pământ încerc să mă ridic,
întinzând în zadar mâna după el pentru a-l prinde. E
prea puternic... Mult prea puternic. M-am înșelat... nu