Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 61

s-a cazat nimeni și... m-a luat somnul. Ahh, oare cât o să
țină acest vis urât?
Am deschis ochii și văd mâna Gaiei care atârnă
pe pieptul meu. Încă doarme buștean și are motiv să o
facă. Tot ce s-a întâmplat pe drum nu numai că a speriato, dar sigur a epuizat-o. E 7:30 dimneața... prea devreme
pentru mine, dar cine poate dormi până târziu într-un
astfel de loc? Ne aduce cineva și nouă micul dejun?
Aaaa, da. Mi-am amintit că nici nu am plătit încă,
probabil că nu știe nimeni că am înnoptat aici. Mă ridic
cu greu din pat, pășesc ușor ca nu cumva să o trezesc pe
Gaia, și mă îndrept spre bucătărie. Am nevoie de cafea,
sper să găsesc cafea...
Gaia...Gaia...Ah! Nu!!! Aceași voce... De ce nu
vrei să mă lași în pace? Inima mi s-a strâns din nou de
frică. Sunt singură în cameră. O cameră atât de sinistră și
posomorâtă. Nu pot sta singură aici... trebuie să-l găsesc
pe Mike. Îmi încalț rapid ghetele și o iau la fugă pe holul
întunecat. Aparent ăștia de pe aici fac economie la
curent... dar cum să vezi ceva pe holul ăsta? E beznă!
Au! M-am lovit de cineva... probabil nu a fost o idee prea
bună să o iau la fugă prin întuneric și totuși... parcă nu