Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 608

pielea din palma încinsă stă să se despice. Sith se pierde
în lumina arzătoare.
Imbecilul!!! Se va sinucide. Nici nu merită atâta
osteneală. Ceea ce nu știe, corcitura asta, este faptul că
în toți acești ani, deși am stat captiv, eu m-am pregătit.
M-am pregătit psihic pentru ziua în care voi fi trezit. Sunt
mai puternic acum ca niciodată. Așa-zisul demon are
multe lipsuri. Duce lipsă de inteligență. De fiecare dată
când a trebuit să-și arate vitejia și puterea. A dat-o în
bară de fiecare dată iar asta se va întâmpla și acum.
Energia îl va doborî cât de curând. Furia lui nebună și
necontrolată nu e îndeajuns pentru a mă răpune. Nu asta
înseamnă să fii demon. Începătorule!!! Lumina albă
zvâcnește cu putere din mâna nesigură a lui Cloudius și
se îndreaptă cu repeziciune spre mine. Va fi primul și
ultimul gest pe care va mai apuca să-l facă. Mă opun cu
ușurință forței naturale ca și cum m-aș juca cu o adiere
caldă de vânt. Ha! Va fi mai ușor decât am crezut. Ira
mi-a fost mai mult decât o mamă. Mi-a fost și mentor. Ma învățat nenumărate tehnici până să mă fi adormit. Îmi
încleștez mâinile, împreunându-mi palmele pentru a crea
o sferă din antimaterie care străpunge cu violență raza