Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 602

noi. Va trebui să prindem amândouă de mâner
și să întoarcem în același timp pentru a o
deschide. Ești pregătită?
-

Ce? Ești nebună? Eu nu mai pun mâna pe
mânerul ăla!!! Arde... e o durere... groaznică.
Nu pot.

-

Cum adică arde? Deodată privirea îmi cade
asupra mânerului.

-

E dureros dacă te atingi de el... am încercat. Mia ars palmele... Ce facem?

-

La naiba! Din păcate nu avem altă soluție.
Trebuie să o facem... pentru Mike! Trag adânc
aer în piept. Ești pregătită?

-

Pentru Mike... O spun aproape șoptit trăgând
aer adânc în piept, pregătită pentru ce urmează.
Da!

Cu sufletul la gură și cu teamă față de ce are să
urmeze, cuprind mânerul ușii, apăs și trag cu putere.
Urletele noastre se îmbină într-un sincron perfect.
Durerea insuportabilă mă constrânge să-mi retrag mâna.
Dincolo de ușă străbate glasul înfundat al Gaiei care
încearcă să spună ceva.