Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | страница 593

ajunge să cunosc incantația care într-o bună zi te-ar fi
trezit și te-ar fi eliberat din temnița în care te-a închis
Ira. Am crescut învățând pe ascuns despre tine și fiind
pedepsit de nenumărate ori, ori de câte ori îți pomeneam
numele, neînțelegând de ce sunt atât de asprii cu mine.
Cu ce greșeam că te admiram, că voiam să fiu ca tine?
Nu că ți-ar păsa, dar am suportat până și să-mi fie arse
aripile pentru că nu voiam să încetez în a-ți pomeni
numele. Am sperat... am crezut că odată ce te voi trezi...
vom puteam face multe împreună, vom putea ajunge
măreți... Că tu... că tu îți vei putea arăta adevărata
putere în fața sufletelor... dar se pare că m-am înșelat...
ești de fapt... un mare NIMIC!!!! Asta ești? Pentru ce lea fost frică atâtea secole de tine? Pentru ce s-au temut?
Nu ești Marele Sith... TU NU EȘTI SITH!!!! Ești doar o
replică proastă... o imitație a ceva ce ar putea să pară o
creatură puternică. Mă dezguști... să te cobori în așa hal
încât să ataci un prunc... de atât ești în stare? Asta e
puterea MARELUI SITH? Hahahahaha!!!! Ești penibil...
Îmi încleștez pumnii privindu-l cu dezgust.
Ar trebui să-mi dea lacrimile? O admirație bolnavă
din partea unei corcituri care aspiră la putere. Îmi