Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 572

Mai devreme... mi-ai promis ceva. Ai promis că mi
te vei alătura în cucerirea pământurilor și în răpunerea
Creatorului.
Da. Și ce vrei? Să mă repet? Am spus odată că DA!
Am înțeles... atunci, nu crezi că ar cam trebui să ne
apucăm de treabă? Nu e că putem face asta doar
pocnind din degete... vom avea nevoie și de adepți. Iar
aceștia știi prea bine că nu sunt ușor de găsit.
Să ne apucăm de treabă? Eu sunt mereu pus pe
treabă. Mai degrabă tu, spune-mi de ce mai pierzi
vremea cu muritoarea aia? Și-așa va naște o corcitură
incapabilă de a face ceva.
Bestie! Măsoară-ți cuvintele! Vorbești de mama
copilului meu și de copilul meu! Ame este destul de
capabilă încă de acum, așa că nu îmi spune tu mie că va
fi incapabilă să facă ceva. Va face lucruri mărețe, va fi o
urmașă demnă de numele familiei noastre!
Demnă de numele meu? Pff! Un plod ieșit dintr-o
corcitură de demon și o insectă primitivă capabilă să
facă ceva? Nu vreau să mai spui niciodată că este o
urmașă a familiei, fiindcă niciodată nu va fi. Este o
corcitură care nu merită să vadă lumina zilei de pe