Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Página 564

strălucitoare, care până acum nu au fost atinse. Încep să
se frângă încetul cu încetul, lăsând ca sunetul de
oscioare rupte să scoată un sunet brutal. Muritoarea
începe să urle, scoțând un strigăt ascuțit. Iar tu, creatură
infectă, care zaci în interiorul meu, îți place ce vezi?
O așa durere hrănitoare, nu am mai simțit de mult.
Sunetul acesta îmi revigorează starea dându-mi o stare
euforică.
Continuă! Vreau să văd sânge! Îi spun cu sete.
Cum? Ah!!! Nu ar trebui să mă încurajezi... ce e
asta? Tu trebuie să suferi!!!!
Ahahaha! Dar asta vreau... vreau să o torturezi.
Muritorul se schimbă... devine sadic. Grrr!!!! Mă
irită atât de tare. Îmi iau gândul de la muritorul infect
care se crede suprem și mă întorc la muritoare. Aș zice
că tocmai îi fac pe plac muritorului, torturând-o pe
insectă iar asta îmi displace. Muritoarea se ghemuiește
la pământ lăsând lacrimile să-i umezească fața.
Smiorcăita! Plânge din atât. Tipic creaturilor inferioare.
Va fi nevoie de mai mult de atât pentru a-l afecta pe
muritor...