Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 553

Micuța mea... Mă aplec spre pântecul Lariei, care e
deja vizibil, îl ating și pătrund cu mintea în el, până
ajung la Ame. Hei... micuțo... Ame... sunt aici.
Tati? Tu ești? Ai venit de la ”prieten”? Rămâi cu
noi?
Da micuța mea... eu sunt. Pentru moment, voi
rămâne cu voi, dar nu pentru mult timp. Mă bucur să-ți
aud glasul, mai puțin și vei fi cu noi.
Unde pleci? Rămâi aici. Vreau să fim doar noi, eu
cu tine și cu mami.
Înțeleg, dar nu se poate. Mama ta va avea grijă de
tine, eu am câte ceva de rezolvat, tu ar trebui acum să
dormi pentru a deveni mai puternică.
Te duci la ”prieten”? Nu-mi place de ”prieten”. Să-l
omorâm!
Ame! Ești încă prea mică pentru a înțelege ceea ce
ceri de fapt. Trebuie să înțelegi că nu poți omorî pe
oricine, oricând vrei. Prietenul meu are un rol important
în viețile nostre. Vei ajunge să-l cunoști și tu.
Tati, eu ce sunt? Unde sunt? De ce nu mă lăsați să
ies de aici?