Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 551

putea un prunc nevinovat să spună asemenea lucruri.
Umm, micuțo, nu e nevoie să facem asta. Nu e bine.
Dormi liniștită și odihnește-te pentru a te face mare și
puternică. O să vorbim și mai târziu un pic. Dormi fără
griji micuța mea.
Bine, mama... așa voi face. Te aștept.
Ies din cameră grăbită pentru a-l găsi pe Cloud.
Pașii mei repezi fac gălăgie în timp ce cobor scările
pentru a ajunge în holul principal. Îl văd... mă reped la el
cu o dorință nemărginită de a-l lua în brațe. Mă
cuiubăresc în îmbrățișarea lui strângându-l cu putere.
Cloud... mi-e teamă. S-a întâmplat ceva cât timp ai
lipsit.
Laria! Sunteți bine? V-a făcut cineva rău?
Copilul... e în regulă?
Nu! Suntem bine... doar că... vorbește. Cum e
posibil ca pruncul din pântecul meu să vorbească cu
mine? Și de ce vrea să ucidă?
Înțeleg... Laria... tu trebuie să înțelegi că acest
copil... nu este întru totul uman. Face parte și din mine.
Înțeleg, Cloud, dar... nu e bine. Nu crezi că e
periculos? Pentru noi, pentru copil...