Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 543

Ahhh!!!! Ochii încep să-mi pulseze, durera
făcându-mă să urlu. Îmi duc mâinile instinctiv la ochi,
eliberând-o pe muritoare în timp ce continui să mă zbat.
NU! CREATURĂ MIZERĂ!
Demonul îmi eliberează mâinile. Urletul lui ar
putea face să se întoarcă în mormânt orice cadavru. Mă
târăsc pe jos până reușesc să trec de el și ajung la ușă
privindu-l încontinu. Alerg disperată până reușesc să ies
din conac, ajungând în cele din urmă în pădurea din jurul
conacului. Încerc să-mi trag sufletul. Nu te-am părăsit,
Mike... dar nu am cum să te ajut în momentul ăsta... îmi
pare rău.
Încerc să mă orientez bulversat de această
întorsătură. Trebuie să dau de netrebnicul ăla de
Cloudius. El trebuie să știe cum să scap de parazitul ăsta
ce zace în mine de prea mult timp. Mă simt ca infectat cu
un virus care mă slăbește tot mai mult. Ridicându-mă de
jos, simțind pereții din jur, reușesc să părăsesc camera.
Aud obiecte spărgându-se în urma mea datorită
dizabilității mele. Scos din sărite, îl strig pe Cloudius.
Sunt pe cale să cad, dar mă prind cu mâinile de un obiect
straniu și rămân pe loc. CLOUDIUS!!!