Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 541

ÎNCETEAZĂ!!! Îmi încleștez maxilarul în timp ce
trupul pare să devină un templu de energie. Vocea îmi
devine stranie, transformându-se într-un timbru grav și
apăsat. TE VOI UCIDE GUNOIULE! IAR
MĂRUNTAIELE ȚI LE VOI ARUNCA ÎNTR-O
NEGURĂ DE CARE ÎNSUȘI CREATORUL SE TEME!
Rațiunea îmi dispare parcă smulsă cu forța, lăsând în
interiorul meu un gol imens, de nedescris. Cu o zvâcnire,
reușesc să-l desprind de Sky și-l arunc spre ușă, ca pe o
marionetă, izbindu-ne cu putere.
Ce putere impresionantă! Cum de are atâta putere?
Într-o clipită sunt izbit cu brutalitate de perete. Încerc să
mă ridic în timp ce mâinile-mi tremură sub propria
greutate. O să mă răzbun pentru asta. Prietena ta va
muri sub ochii tăi. Vreau să mă delectez oferindu-ți o
imagine de neuitat. Încep să mă târăsc spre muritoare,
însetat de dorința de a ucide.
NU!!!! Pleacă bestie!!! Încerc să mă retarg cât pot
de mult, dar demonul mă încolțește neavând nicio altă
cale de scăpare. STAI!!!! Știi ce sunt... te-aș putea ajuta.
Să mă ajuți tu pe mine? TU? Creatură mizeră ce
ești!!! Cu ce m-ai putea ajuta tu?