Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 516

adormite. Mike... nu vreau să plec... dacă nu am să te mai
aud?
Micuțo... voi fi mereu lângă tine, indiferent de ceea
ce se va întâmpla. Trebuie doar să te gândești la mine și
voi fi acolo. Îmi este dor... de noi! Ți-aș mângâia chipul,
te-aș lua în brațe și m-aș juca cu părul tău, dar... sunt
închis aici. Vreau să te gândești la momentele frumoase,
fiindcă eu cred, cu tărie, că acele momente le vom retrăi
în viitor. Voi fi bine, micuțo. Te rog pleacă și ai grijă de
tine. Nu încerca să te lupți cu răul. Nu merită să-ți riști
viața pentru mine. În cazul în care pățesc ceva... te rog să
nu faci vreun gest necugetat. Indiferent de ceea ce se va
întâmpla, vreau ca tu să fii bine. Dacă îmi este dat să ies
de aici, vreau... vreau să știi că... nu-mi imaginez viața
fără micuța mea Gaia.
Îmi acopăr gura cu mâna... mă doare prea tare
faptul că Mike... Mike e undeva unde eu nu îl pot atinge,
nu îl pot ajuta... prietenul meu... unicul meu prieten... Nu
vreau să mă audă cum plâng. Nu vreau să știe că sufăr.
Mă ridic de pe pat, îmi iau inima în dinți și întorcândumă pe călcâie în timp ce mă grăbesc să ies din cameră,
reușesc să mai desprind câteva cuvinte aproape stinse.