Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 514

acolo... dar nu pot. Mike... Vocea pare că vrea să mi se
stingă. Mike... unde ești? Ce se întâmplă?
Simt pe piept un trup cald, atât de... familiar. E
GAIA! Ea trebuie să fie! Acele atingeri fine, acea voce și
acel sentiment plăcut mă fac să mă bucur că micuța mea
e teafără, că este aici, lângă mine și că o pot simți atât
de... aproape.
Uff... sunt aici micuțo. Sunt captiv în trupul ăsta.
Micuțo, te rog să pleci... Nu ai ce face. Eu sunt... bine,
într-o oarecare măsură.
Mike! Îl aud... în sfârșit îl aud! Mike... nu-mi cere
să plec... te rog. Nu înțeleg și mi-e teamă... Mă cuibăresc
și mai tare la pieptul inert al creaturii.
Micuțo, mă bucur atât de mult că te simt. Trebuie să
fii tare, trebuie să te știu în siguranță... măcar tu să fii
bine. Creatura asta e foarte periculoasă. O să am nevoie
de tine. Te rog ai grijă de tine și de Sky.
Inima mi se strânge. Mike... știu că nu e momentul,
dar... nu vreau să mai pomenești numele ăsta. Nu vreau
să plec de lângă tine... aș vrea... aș vrea să rămân aici, voi
înfrunta eu bestia asta... dacă... dacă nu ai fi prizonier în
trupul lui... i-aș străpunge inima chiar în momentul ăsta.