Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Seite 496

complet negri... un negru atât de intens, încât lasă un
sentiment de gol... parcă vor să te stirpească până și de
ultima fărâmă de suflet. Mike... ești bine?
Nu mă atinge! Cu o ultimă zvâcnire reușesc să o
lovesc pe muritoare încât o trântesc la pământ. Simt
atâta furie încât dacă aș putea să o eliberez în momentul
ăsta, aș mătura toate creaturile astea jegoase din
preajma mea. Cum pot să se unească niște creaturi
inferioare împotriva Marelui Sith? Corcitura rasială mă
privește în continuare, stând în poziția de drepți,
zâmbind satisfăcut, văzându-mă închis și limitat în
puteri, în corpul ăsta de doi bani. NIMENI nu a cutezat
să stea în fața mea, altfel, decât în genunchi iar aceia au
murit onorabil sub mâna și puterea mea. O să mă ocup
de voi...
Totul a luat o întorsătură atât de urâtă. Lovitura
Gaiei m-a făcut să realizez că poate e imposibil visul meu
de a mai fi vreodată cu cineva. Poate... poate a fost o
prostie să cred că mai pot umbla din nou pe pământul
ăsta și să mă pot bucura și de iubire... sunt egoistă... ar fi
trebuit să mă bucur că mi s-a oferit șansa să mai calc
pământul ăsta. Sunt o nesuferită! Lacrimile nu par să vrea