Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 479

va convinge, așa că se folosește de asta ca de o
armă. Mâncarea e bună, să vedem efectul mai
târziu.
Deschid ochii lăsând lumina zilei să mă cuprindă.
Mângâi așternutul cu blândețe... ohh, Cloud. Am fost
pură... pentru Cloud. Acest gând mă bucură, dar în
același timp îmi trece un fior rece pe spate. A fost pentru
prima dată când am simțit atâta plăcere, dar și durere în
același timp. Trupul și aripile magnifice care se întindeau
deasupra mea m-au făcut să uit pentru câteva clipe că
suntem om și demon. Atât de diferiți și totuși...
Stăpânul... m-a făcut să tremur din toate încheieturile,
simțindu-mă ca și cum aș aluneca pe râuri de satin. Îmi
înfășor trupul în cearșaful delicat și mă sprijin de măsuța
din fața oglinzii. Încep să-mi aranjez părul jucându-mă cu
șuvițele în timp ce gândul îmi stă la seara trecută. Ușa se
deschide, făcându-mă să-mi întorc privirea și să-l văd
intrând pe Cloud.
Bună dimineața, Cloud.
Laria stă în toată splendoarea ei firavă în fața
oglinzii. Mă apropii de ea, o sărut fără a-i răspunde, și