Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 477

Închid cu cheia ca și cum aș fi urmărită de
cineva. Trag ambele tăvi atentă să nu răstorn
ceva și îl privesc în tăcere pe Mike.
-

Mâncare? N-am de gând să mai pun mâna sau
gura pe ceva din conacul ăsta. Poți lua tava din
fața mea, te rog?

-

Mike... știu că poate îți cer multe... dar știi când
te rugai tu de mine să mănânc? Mă gândesc...
mă gândesc că dacă voia să ne facă felul o făcea
până acum... sau... nu te mai aducea în cameră
dacă voia să îți facă vreun rău... cred... cred
sincer că mâncarea asta nu are nimic rău în ea...
nu vrei măcar să încerci?

-

NU! NU! și NU! Am văzut de ce este în stare
Cloud. Nu mai vreau să am de a face cu nimic
ce ține de conacul ăsta.

-

Bine... atunci îți voi arăta că nu e nimic rău în
mâncarea asta. Iau una dintre furculițele aurii, o
îndes cu poftă în pireul moale și aromat și duc
furculița la gură.

-

NU! Strig la ea în timp ce mă reped și-i smulg
furculița din mână. A fost cât pe ce să guste din