Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 469

-

Încerc... să-mi dau seama de tine. Mă ridic
brusc și îl trag pe muritor cu totul înspre mine
până se lipește cu pieptul de abdomenul meu. Îi
cuprind bărbia și îi ridic privirea furioasă înspre
a mea.

-

Dă-mi drumul! Poate ai face bine să mă lași.
Dacă m-ai atras aici pentru altceva, să știi... că
mie nu-mi plac bărbații!

-

Perfect! Nici mie! Îl eliberez din strânsoarea
mea și îl îndepărtez de mine concentrându-mă
asupra încheieturilor lui. Dar... asta îți place?

Încheieturile mâinii încep să-mi pulseze haotic iar
durerea acută care am simțit-o și aseară îmi pătrunde în
tot corpul. Mă simt de parcă aș fi răstignit pe o cruce,
cuiele grele de metal străpungându-mi încheieturile.
-

ÎNCETEAZĂ! Strig, privindu-l cu ură.

-

Am să încetez în momentul în care îmi vei arăta
cine ești cu adevărat! Strâng pumnul cu putere