Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 461

Lovitura Gaiei mă face să mă dau la o parte și să
cad lângă ea. Ne privim preț de câteva clipe...
-

Ce e? Mă cuprinde râsul dintr-o dată.

-

Te-am lovit tare? Gomene... Mă uit la Mike
cum râde, dar eu sunt îngrijorată să nu-l fi lovit
prea tare în stomac.

-

Hahahaha, micuțo. Nu-ți face probleme. Ahh,
îmi era dor.

-

Dor? Dor de ce anume?

-

Îmi era dor de noi, de astfel de momente... În
ultima perioadă am trecut doar prin expriențe
neplăcute, care ne-au dus prietenia pe muchie
de cuțit. Cumva, aveam nevoie de asta.

-

Hahaha... Scuze. Izbucnesc instantaneu într-un
râs incontrolabil, atât de natural, gândindu-mă
la cum ne-am prostit cu câteva minute în urmă.
Râd cu atâta pofta încât mă tem să nu se supere
Mike, crezând că râd de el, dar nu mă pot opri.

-

Mă bucur că și tu savurezi acest moment. Îi
spun în timp ce încep să o gâdil iar Gaia se
răsucește pe toate părțile, chicotind.