Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 454

Din culoarea aurie pe care o au de obicei s-au schimbat
într-un albastru cristalin, ceva mai pur decât culoarea
apei celui mai albastru ocean. Inima mi se strânge cu
putere, iar golul din stomac aproape că îmi provoacă
greață. Ce e cu senzația asta? De ce mă simt astfel?
Trupul impecabil al lui Cloud îmi atinge pielea care mă
furnică incontrolabil, ca și cum mii de vietăți m-ar ciupi
în același timp. Îl privesc speriată neștiind ce va urma.
Parcă înțelegându-mi teama, Cloud îmi zâmbește așa
cum nu l-am mai văzut făcând-o niciodată, cu o așa
tandrețe care mi-a străpuns până și ultimul colțișor al
trupului. Printr-o unduire elegantă a degetelor, care parcă
ar atinge clapele de fildeș ale unui pian, panglica rochiei
se desface, dezvăluindu-mi trupul. În coparație cu Cloud
mă simt ștearsă, pălesc în fața frumuseții trupului său.
Rușinată, încerc să trag rochia înapoi pentru a-mi acoperi
pieptul, dar Cloud mă oprește sărutându-mi mâinile cu
tandrețe. Mă las purtată de acest sentiment ciudat, dar
plăcut, în care Stăpânul îmi îmbrățișează trupul și mă
face una cu el.
În cameră, o găsesc pe Gaia stând pe marginea
patului, așteptându-mă. Mă așez lângă ea în timp ce