Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 451

care creștea în pântecul ei și astfel, a ales să îl ascundă
de restu.
Ira l-a crescut și l-a iubit precum a făcut și cu
ceilalți prunci ai săi, dar Sith era diferit. Noi, demonii,
suntem văzuți de către voi oamenii ca ființe malefice,
rele, dar nu e întru totul corectă această judecată. Spre
exemplu, ți-am făcut ție vreodată vreun rău?
Niciodată, Cloud. Tu mereu ai avut grijă de mine.
Atunci, înțelegi. Sith, în comparație cu oricare alt
demon, era răul întruchipat. Moartea pe pământ,
cancerul, întunericul și coșmarul cel mai macabru al
unei ființe vii, chiar și al unui demon. Puterea și
cruzimea care creșteau în el pe zi ce trecea, au speriat-o
până și pe Ira. Ajuns la vârsta maturității, a început să
înțeleagă puterea pe care o deținea și independența de
care s-ar fi putut bucura, dacă ar fi fost în fruntea
celorlalți. Atunci a început haosul. Iubind-o pe Ira,
aproape într-un mod bolnăvicios, i-a cerut într-o zi să îl
ucidă pe Mihail și să conducă întreg pământul alături de
el, să sădească frică, ură, panică. Dar Ira văzându-i
intenția l-a refuzat, a încercat să-l păcălească. I-a spus
că încă nu este pregătit. Mânios din cauza răspunsului