Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | 页面 425

să tremure. Mă apropii de Mike, în timp ce pășim în urma
călăuzelor noastre, și mă cuibăresc lângă el în speranța că
mă va încălzi puțin.
Poate trebuia să o cred pe Gaia de la bun început. În
fine, acum sunt ferm convins că Laria a fost de vină
pentru tot, chiar dacă dovezile nu sunt prea clare. Mă
gândesc că ieșirea din Valhala poate fi o capcană, dar
dacă rămânem pe loc, la motel, ce se rezolvă? Voi avea
grijă! Indiferent ce ne așteaptă la capătul drumului, eu
voi păși primul. O privesc pe Sky cum stă cu ochii pe
Laria, urmărindu-i fiecare mișcare. Gaia se împinge ușor
în mine în timp ce îi cuprind privirea. Îi zâmbesc și o iau
sub aripa mea, trăgând-o mai aproape de mine. Oare cât
mai avem de mers?
-

Mike... acum că suntem doar noi... pot să te
întreb ceva?

-

Sigur. Spune, micuțo.

-

De ce crezi că Laria a făcut-o? Eu nu am zis
nimic... adică... nu am acuzat-o de nimic, de
unde știi?