Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 407

abstractul, nu vei reuși, nici eu nu am înțeles.
Știu doar drumul, nici nu-mi trebuie să știu mai
mult decât drumul.
-

Am înțeles. Cred cu tărie că Laria îmi ascunde
ceva... În cazul acesta, mai avem mult de mers?

-

Ahh, da. Avem destul de mers. Pregătiți-vă
pentru un drum lung.

-

Dar... Laria, sunt totuși nelămurit, știi pe unde
poți ieși din oraș și cu toate astea nu ai plecat
până acum, de ce? De ce ai vrut să ne scapi și
pe noi?

-

Of, Mike! Oftez în timp ce-mi las privirea în
pământ. Mi-a fost teamă. Sunt multe lucruri
ciudate în Valhala și nu am avut curajul să fac
asta singură. Îmi adâncesc privirea în palme.
Mike! Știu că va suna ca și cum aș profita de
voi, dar nu e așa. Am nevoie... de cineva care să
mă protejeze. Cu tine... cu tine... mă simt în
siguranță.

Rămân uimit de ceea ce îmi spune Laria, în timp ce
o curpind și o apropii de mine.