Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 403

Este a nu știu câta oară de când am ajuns în Valhala
când ne strângem lucrurile și încercăm să părăsim orașul
ororilor. De ce am reuși de data aceasta? De ce are atât de
multă încredere Mike în spusele unei străine? Să fie oare
atât de disperat să ne întoarcem încât să se agațe de orice
firicel de speranță? Spatele îmi pulsează subtil, priznând
parcă un ritm propriu. Mă doare, dar e o durere
suportabilă. Oare ce planuri are Laria? Mi-e teamă că îi
va face rău lui Mike, dar nu am cum să-l conving sau să-l
opresc...trebuie să accept situația. Mă îmbrac poate puțin
prea gros, întorcându-mă cu spatele la Mike... nu că ar
mai exista o oarecare urmă de pudism între noi doi, și îmi
întorc privirea spre el. Închide rucsacul, îl aruncă pe spate
și dă să iasă din cameră. Mă grăbesc și dintr-un impuls
straniu degetele mele subțiri se strecoară printre degetele
lui. Mă privește pentru câteva clipe, îmi zâmbește fără să
protesteze în fața gestului meu și părăsim pentru a doua
oară camera de motel.
Odată ajunși jos o găsim pe Laria așteptându-ne.
-

Pregătită?

-

Da. Voi?

-

Și noi... umm, unde e Sky?